Localitatea Mosnita Noua dateaza din anul 1902 – 1906 fiind formata din colonisti maghiari adusi din comitatul Bekes si din orasul Senies.
Localitatea Mosnita Veche dateaza din anul 1332; in 1890 facea parte din Comitatul Timis , districtul Timisoara , era resedinta de comuna si avea 2208 locuitori.Traditia orala atribuie romanului Nita – Mosul Ionita intemeierea satului Mosnita , nu pe locul de astazi ci in Satu-Batran la un kilometru distanta , langa paraul Subuleasa.Datorita inundatiilor frecvente mosul Nita a mutat satul pe amplasamentul de astazi.Mosnitenii au pastrat dreptul de proprietate asupra Satului – Batran si hotarul sau pana pe la 1820 , cand li se ia acest drept , primind in schimb dreptul asupra padurii din apropierea satului (spre sud). In 1904 li se ia dreptul asupra padurii , ce va fi defrisata iar in loc administratia austro-ungara va infiinta o colonie cu etnici maghiari , viitoarea Mosnita Noua.Istoria Bisericii Ortodoxe se confunda cu insasi istoria satului , cateva case in jurul bisericutei de lemn.Biserica a fost refacuta in 1812 si apoi in 1912 , dupa ultima refacere lucrurile vechi bisericesti au fost distruse sau risipite.
Localitatea Urseni este de o vechime asemanatoare cu localitatea Mosnita Veche , in 1890 facea parte din Comitatul Timis , districtul Timisoara , era resedinta de comuna.
Localiatea Albina dateaza din anul 1925 prin colonizarea unui numar de 100 familii de sibieni veniti din zona Sebesul de Jos , comuna Turnu Rosu.
Catunul Rudicica dateaza din a doua jumatate a secolului al 19-lea si apartine de satul Urseni.
Structura localitatilor comunei Mosnita Noua in contextul retelei de localitati a judetului Timis se caracterizeaza prin asezari ordonate , ridicate pe canevase geometrice , rezultate ca urmare a celei de-a doua etape de colonizare a svabilor(1740-1780) , cunoscuta sub numele de colonizarea thereziana vezi satul Urseni sau inspirate de aceasta colonizare vezi Mosnita Veche.Celelalte trei localitati apar mai tarziu la inceputul secolului XX respectand regulile de sistematizare din acea vreme.Localitatile sunt mici si mijlocii asezate la distante de cativa kilometri unele de altele si au pastrat caracterul traditional al satelor de colonisti.Conform dispozitiei patentei imperiale gospodariile se situau intr-un plan dreptunghiular , asezate una langa alta , cu fatada scurta a casei orientata la strada , iar biserica, scoala, primaria , casa parohiala si celalte constructii obstesti s-au construit in mijlocul asezarii.
|
