Primaria Unguraş

Judetul Cluj


Sistemul de Informatii Schengen II

BATIN

« Inapoi BATIN

ASEZARE:

Satul Batin este asezat in partea de nord a Campiei Transilvaniei, in sudul disparutei cetati a Ungurasului, din domeniul careia a facut multa vreme parte, la echidistanta fata de orasele Beclean, Dej si Gherla.
Localitatea s-a format pe crengile de apa ale Paraului Banda (Valea Bandaului): Valea Magurii, Valea Bisericii, Valea Luncii, intre dealuri impodobite cu fanete si paduri, pe culmile carora si-a ridicat hotarele, invecinindu-le cu cele ale satelor Cutca, Ceaba, Padureni, Simboieni, Unguras si Valea Ungurasului.
Ceea ce domnul mocirlos n-a ingaduit multa vreme, au ingaduit dealurile, ce-i drept mai mult visual. Dealurile, pentru ca Dambu, cu cei 639 metri ai sai este cea mai inalta culme din Campie de pe care, in zilele senine, cu cer limpede, se vede pana spre Bistrita. Si tot spre zarile de dincolo de hotar se vede de pe dealurile Barbat (597m), si Stanii (588m).
Hotarul are bogate sursa de apa (izvoare, paraie), calcar bun pentru constructii, odinioara stufaris si papura, pamant destul de fertile pe “podurile” dealurilor, fanete si paduri. Numai sarea se aducea de la Nires.
Nelipsindu-le prea multe pentru asigurarea hranei si siguranta vietii, oamenii s-au asezat statornic aici intr-o vreme ale carei inceputuri nu le vom sti, poate, niciodata.

NUMELE SATULUI:

Documentar, satul este mentionat pentru prima data in istorie in 1405 cu numele BATHON, nume care se pastreza pana in zilele noastre, evolutia de la Bthon-ul medieval la Batin-ul modern fiind astfel surprinsa in inscrisuri oficiale:
- 1405 Bathon (Kadar, II, 136)
- 1618 Baton (Kadar, II, 136)
- 1760 Batton (c. Buccow)
- 1854 Baton, Batin (st.Tr)
- 1867 Batinu, Baton (Sem. Gherla)
- 1900 Batin, Baton (rec.Tr)
- 1914 Baony, Batin (Sem.Gherla)
La inceputul sec. al XX- lea Jozsef Kadar consemna in Monografia Solnoc- Dabaca parerea ca, dupa toate posibilitatile numele “Batin” ar proveni din cuvantul slav “batina” care inseamna “papura”.

BISERICA:

SCOALA:

1. In perioada 1850-1918
In lipsa unui document oficial, data intemeierii scolii nu poate fistabilita cu precizie. Potrivit monografiei comitatului Solnoc-Dabaca, scoala exista in 1850. Primele stiri despre functionarea ei le avem, insa, abia din 1867. In anul respective copii invatau in “casa scolara” o casa din lemn. Cursurile erau frecventate de 60 de scolari, dascal fiind Izidor Ana.
Candva, in rastimpul 1877-1882, scoala a fost mutata in “casa cantorala”, unde a functionat pana in primii ani ai sec.XX, dascal fiind Domsa David.
Din 1896 pana in 1906, postul de dascal a ramas vacant, de insruirea copiilor ocupand-se, probabil, Gheoghe Muresan sau cantorii Grigore Plaian si din 1903 Teodor Plaian.
In anul 1906 postul era ocupat de Mandras Ioan. Scoala functiona intr-o noua “casa cantorala” construirea din piatra si caramida.
In anul 1914 era dascal si cantor la biserica Moldovan Vasile, avea 216 elevi la zi si 66 la repetitie.
De la intemeiere pana la catva ani dupa faurirea Romaniei Mari, confesionata fiind, scoala a fost condusa de parohii.

2. In perioada 1918-1940
Dupa faurirea Romaniei Mari, invatamantul a fost etatizat, scoala confesionala devenind Scoala primara de stat, in care pregatirea elevilor se facea dupa o noua programa si dupa noi manuale. Preotii au piedut caltatea de directori, ramanad doar dascali de religie, conducerea scolii revenind invatatorului.

3. In perioada 1940-1945
Scoala a fost condusa de Stetz Janos, din Ocna Dejului, din matricolele incoplete ale aceste perioade scoala a avut 5 clase in 1941-42, 6 clase in 1942-43.

4. In perioada 1945-1948
Scoala A fost condusa de Pop Gheorghe si Cornea Grigore.

5.In perioada 1948-1990
In 1972 au inceput demersurile pentru construirea unui nou local, care a fost terminata in 1976. Simultan cu preocuparea pentru construirea acestei cladiri, s-au facut demersuri pentru introducerea apei potabile in scoala. O contributie importanta la realizarea acestei lucrari si-au adus-o prof. Ardelean Cornel si Ilca Grigore.
Ultima constructie scolara, o extindere de patru sali de clasa si o cancelarie a localului construit in 1964-1966, dateaza din perioada 1979-1981. Noua aripa cu etaj s-a construit pe locul casei lui Matei Iacob.
Dupa 1948 , in viata scolii s-au propus transformari mari privitoare la baza materiala, durata scolarizarii, calitatea lucrarilor din invatamant, raportul scolii cu mediul social in care active, continutul invatarii.
Potrivit noii Legi a Invatamantului scoala numita de acum “elementara” isi pastra durata de 7 ani, impartita in doua cicluri : ciclu I: obligatoriu, format din primele patru clase si ciclul al II-lea: facultative o vreme format din urmatoarele trei clase. Pentru prima oara inistoria invatamantului romanesc ciclul Al II-le urma sa fie incadrat cu profesori.
In anii urmatori conditiile materiale si in care se desfasoara activitatea scolara au fost sensibil inbunatatite. S-au consruit noi sali de clasa, s-au menajat o sala de educatie fizica si un poligon sportive, un laborator de fizica –chimie s-a achizitionat materiale didactice pentru taoate disciplinele.
O atentie deosebita a acordat scoala activitatii cultural-artistice. Grupuri vocale, coruri echipe de dansatori, formatii de monatje literar-muzicale sau alte formatii artistice au existatpermanent in scoala. In aceasta activitate au fost implicate toti profesorii si invatatorii dar s-au remarcat in mod deosebit prof. Dolha Ioan (dirijorul corului), Ilca Grigore (dirijorul form. de fluierasi), Csergo Dominic (Dirijorul tarafului), Ardelean Cornel (ins. formatiei de dansuri), Topan Viorel, Ilca Iuliana (instr. Echipei de teatru).
In 1978 conducerea statului a decis organizarea unor concursuri pentru competarea studiilor, astfel incat intreaga populatie sa fie absolvita 8 clase.

6. In peioada 1990-2002

Au fost desfiintate : obigativitatea inceperii cursurilor la 6 ani, scoala de 10 ani, practica productive, obligativitatea recuperarii materialelor refolosibile, organizatiile Pionerilor si Soimilor Patriei, uniformele si ecusoanele scolare . A fost modificata srtuctura anului scolar. Limba rusa a fost inlocuite cu limbi occidentale.
Din pacate si aici ca si in alte localitati, dotarea cu materialele didactice moderne este deficitara, iar numarul copiilor in continua scadere.

CULTURA:

TRADITII SI OBICEIURI

MONUMENTELE SATULUI

PORTRETE PENTRU ETERNITATE

IOAN RUS –VANTU (06.09.1899-30.07.1982)
Dulgher, templar, si sculptor de troite si iconostase. El a mesterit in Batin, Unguras, Nicula, Padureni si in alte sate invecinate. Au ramas de la el candelabrele de la Bisericile ortodoxe din Unguras, Padureni si Batin sculpturile Isus rastignit pe cruce (1952), Suport pentru Liturghier (1979), Chivot (1966), doua Sfesnice cu trei brate (1979), aflate in patrimonial Bisericii Ortodoxe Batin.

GRIGORE TOPAN (nascut 11.05.1923)
Profesorul, ofiterul, istoricul si filologul. Indragostit de istorie si folclor a pulicat o carte (Batin si imprejurimile sale -Monografie) si numeroase studii in reviste romanesi si sraine, caracterizate prin rigoare si logica.

VASILE RUS ( 25.10.1934-31.12.2000)
A creat lucrari monumentale robuste si pure, de o noblete dicreta si o gravitate nesofisticata, in forma vibrante, de o dicreta afctivitate care impodobesc pietele, parcuri si institutii din tara si strainatate.
Busturile lui Stefan Micle si Stefan cel Mare la Feleac “Carturarul” la manastirea Rohia “Legenda lui Gelu” sau “Columna”; busturile lui Eminescu in Germania; Dinu Lipatti la Geneva (Elvetia); George Enescu si Tiberiu Brediceanu la Opera Romana din Cluj-Napoca; Nicolae Iorga la Liceul “Avram Iancu”, Octavian Goga la Biblioteca Judeteana Cluj; Guilelm Sorban in parcul din Dej; Grigore Silasi la Beclean; Hadrian Daicoviciu la Muzeul National De istorie a Transilvaniei, Stefan cel Mare la Vad si multe altele.
Lucrari din creatia lui se afla in colectii muzeale si particulare din Romania, Germania,Ausria, Unguria, Franta, Elvetia, Bulgaria, Norvegia, Grecia, Izrael , S.U.A.

IOAN DOLHA (12.02.1935-02.12.1990)
Invatator, Profesor, robit de cantec de armonia sunetului el va lucra cu pricepere in slujba melosului, instruind solisti, grupuri vocale, coruri si tarafuri, culegand si prelucrand folclor.
In 1971 arevenit in sat (Batin), ca lucrator in comert, fara a abandona pasiunea si preucuparea pentru muzica. De numele lui se leaga performante si realizari deosebite ale formatiilor musicale din Batin care au adus faima si prestigiu satului.