Prezentare generală

 

Comuna Tarcea este situată in partea de nord al Judeţului Bihor. Este o comună aşezată pe terasa estică a Văii Ierului, cu numeroase petici mlăştinoase, altitudinea maximă fiind de 123 m, pe şoseaua DN19 care leagă oraşele Oradea (60 de km) şi Satu Mare (75 km), la poalele unor dealuri joase.

Temperatura medie anuală este de 11°C , vegetaţia caracteristică este cea a stepei, cu petici de păduri. Zona mlăştinoasa existentă odinioară a fost desecată, însă pe o suprafaţă mică există şi în prezent, caracteristice fiind plante ca stuful, papura, rogozul.

Solurile fertile permit practicarea unei culturi cerealiere active, fiind prezente şi solurile nisipoase prielnice viticulturii.

Comuna este străbătută în partea estică de pârâul Ier, pe teritoriul comunei găsindu-se două lacuri de acumulare. La marginea comunei, la 1 km de şoseaua DN19, se întinde o suprafaţă mlăştinoasă, cu vegetaţie specifică, numită „Hartyás" potrivită pentru înfiinţarea unei rezervaţii naturale, cu peisaj tipic Văii Ierului.

Comuna Tarcea se învecinează la sud-est cu comuna Buduslău, la est cu comuna Sălacea, la nord-est cu comuna Curtuişeni, la nord-vest cu oraşul Valea lui Mihai, iar la vest cu comuna Şimian si comuna Cherechiu.

 

Date geografice

Natura şi ocrotirea mediului


Aşezarea geografică, relieful

  Situată într-o predominată zonă de câmpie, la o distanţă de 60 km de municipiul Oradea şi la 7 Km de oraşul Valea lui Mihai, comuna Tarcea este străbătută de şoseaua internaţională E671. Este o comuna aşezată pe terasa estică a Văii Ierului, cu numeroase petici mlăştinoase, altitudinea maximă fiind de 123m.

  Satul Tarcea este situat tot pe terasa estică a Văii Ierului, dar este situat departe de şoselele principale. Poate fi accesat de pe drumul E671, Valea lui Mihai sau de pe drumul de acces dinspre Tarcea, la distanţă de 4- 5 Km . Ambele drumuri de acces au o calitate slaba, fiind doar pietruite, circulaţia fiind destul de anevoioasă.

  Satul Adoni se găseşte la 3 km de centrul de comună, putând fi accesat de pe şoseaua internaţională E671, pe un drum de acces neasfaltat de 1km.

  Temperatura medie anuală este de 11°C , vegetaţia caracteristică este cea a stepei, cu petici de păduri. Zona mlăştinoasa existentă odinioară a fost desecată, însă pe o suprafaţă mică există şi în prezent, caracteristice fiind plante ca stuful, papura, rogozul.

  Solurile fertile permit practicarea unei culturi cerealiere active, fiind prezente şi solurile nisipoase prielnice viticulturii.

Resurse de apă

  Comuna este străbătută în partea estică de pârâul Ier, pe teritoriul comunei găsindu-se două lacuri de acumulare, apă termală de cea. 76°C cu un important potenţial turistic, însă neexploatate în prezent.

  Din întreaga suprafaţă a comunei, 224 de ha este ocupată de apă.

Arii naturale şi protejate

  Resurse:
  - la marginea comunei, la 1 km de şoseaua E 671, se întinde o suprafaţă mlăştinoasă, cu vegetaţie specifică, numită „Harty á s" potrivită pentru înfiinţarea unei rezervaţii naturale, cu peisaj tipic Văii Ierului

  Obiectiv:
  - restabilirea sistemului hidrologic iniţial al peisajului (celui de dinaintea desecării teritoriilor mlăştinoase din zonă), comuna dispunând de specialişti în acest domeniu.

 

Gestionarea deşeurilor

  În funcţie de sursa de producere, deşeurile se clasifică astfel: menajere; din spaţii verzi, stradale. Deşeuri industriale nu sunt, neexistând producţie industrială.

  Colectarea deşeurilor pe plan local nu este rezolvată în totalitate.

  Obiective:

  - organizarea colectării deşeurilor pe întreg teritoriu al comunei;

  - educarea ecologică a populaţiei şi iniţieri de programe pentru elevi;

  - colaborarea dintre şcoală şi autoritatea publică locală;

  - implicarea tineretului local şi a ONG- urilor existente în activităţile de curăţire a terenurilor;

  - conştientizarea importanţei colectării selective a deşeurilor;

  - elaborarea unor strategii de gestionare a deşeurilor;

  - implicarea mai accentuată a autorităţilor locale în vederea respectării normelor de salubritate, desfiinţarea locurilor ilegale de depozitare a deşeurilor;

  - valorificarea deşeurilor colectate selectiv în cazul hârtiei, sticlei, metalelor şi a ambalajelor din mase plastice şi organizarea reciclării deşeurilor, de exemplu a materialelor plastice pe plan microregional

  - cunoaşterea şi promovarea metodelor de compostare;

  - compostarea deşeurilor degradabile organice.

 

Date geografice ale localităţii Adoni

  Adoni este o mică aşezare din Érmellék , situată între Oradea şi Carei, la o distanţă de câteva kilometri de graniţa cu Ungaria. Érmellék este o regiune caracteristică din Partium, şi în primul rând este legat de Ady Endre, renumitul născut al satului; cine nu-i cunoaşte poezia : „Az Értől az Óceánig”.

  În Satu-Mare şi Biharia este situat acel teritoriu umed si smârcos pe care îl numim câmpia lui Ér. Această câmpie este situata într-o vale, care se întinde de la râul Crasna până la râul Barcău. Cel mai important rol în formarea văii l - au jucat râurile Crasna şi Tisa. Adâncitura covată a văii este în legătură cu strucura adâncă geologică a teritoriului. Scufundat în adânc găsim rămăşiţele munţilor Hercinice, de 250 de ani înainte. O fractură lineară din acesti munţi cu structură cristalizată distrusă se află direct sub Érmellék. Această vale pustie a luat-o în posedare pârăul Ér izvorât din pădurea Szekeres. Înaintea desecării câmplui Ér , locuitorii nu considerau apa lui Ér nici râu, nici canal, nici mlaştină însă are o perte din fiecare. Denumirea de Érpatak o întâlnim deja în secolul al XIII – lea în câteva diplome, până când Érmellék, ca nume de teritoriu apare pentru prima oar ă în secolul al XV – lea. şi Anonymus aminteşte de Érpatak ca Humusouer. În arhiva de diplome a familiei Károlyi (1338 – volumul 1, 128.1) găsim sub numele de “Erwyze fluvius”, apoi “Eer fluvius”. Numele de Érmellék ca nume de teritoriu apare întâi în arhiva de diplome în anul 1445, la menţionarea graniţelor lui Adoni , sub numele de “Ermellek terrae arabilis”. Locuitorii din Érmellék nu au o tradi ţie unică privind agricultura şi etnografia. Lucrurile care totuşi îi leagă este apa, mlaştina, şi situaţia în timpul viscolelor istorice, când aveau nevoie unul de altul. De aceea fac parte din Érlmellék şi teritoriile de pe câmpia Crasnei şi Ecsed, aşa şi cum satele din regiunile de dealuri din Tăşnad, şi teritoriile din Săcuieni şi Sălaci.

  Unicităţile ecologice lui Érmellék era stabilit pentru multe secole de aspectul mlăştinos al lui.

  Deja în secolul al XIX – lea s-a pus problema reglarii sistemului de apă. Planul era realizarea navigabilităţii canalului. Prinul Război Mondial şi criza economică ce i sa urmat au amanat planul desecării si reglării sistemului de ape. După anii 1930 s-a ridicat problema sistemului de ape, dar acum numai cu caracter local. Însă şi aceste planuri au fost nereuşite din cauza celui de-al II – lea Război Mondial. În anii 1960 Comisia Apelor de Stat a acceptat un plan general de canalizare. În anul 1965 au depus alegerea finală pentru aranjarea celor 54.181 hectare de ape lui Érmellék . Iubitorii naturii au propus amenajarea de rezervaţii naturale. Proiectanţii nu au luat în considerare această propunere, aşadar în locul rezervaţiei am câştigat 40 – 50 hectare de pământ roditor. Din păcate s-a pierdut aceea extraordinară lume a plantelor şi animalelor care au populat zona Érmellék .

  În câteva mlaştini mici stuful, rogozul şi pipirigul şi azi îşi continuă războiul. Însă kolokanul, plantul de apă caracteristică lui Érmellék a rămas doar în amintiri.

  Aceeaşi soartă a avut-o şi lumea păsărilor, care mai devreme a rivalizat cu speciile Deltei.

  S-a desfiinţat pescuitul, “vaporul” cu fundul plat s-a pus pe uscat, unul dintre cele mai importante mijloace de transport din Érmellék.

Date Geografice

Natura şi ocrotirea mediului

Aşezarea geografică, relieful

  Situată într-o predominată zonă de câmpie, la o distanţă de 60 km de municipiul Oradea şi la 7 Km de oraşul Valea lui Mihai, comuna Tarcea este străbătută de şoseaua internaţională E671. Este o comuna aşezată pe terasa estică a Văii Ierului, cu numeroase petici mlăştinoase, altitudinea maximă fiind de 123m.

  Satul Tarcea este situat tot pe terasa estică a Văii Ierului, dar este situat departe de şoselele principale. Poate fi accesat de pe drumul E671, Valea lui Mihai sau de pe drumul de acces dinspre Tarcea, la distanţă de 4- 5 Km . Ambele drumuri de acces au o calitate slaba, fiind doar pietruite, circulaţia fiind destul de anevoioasă.

  Satul Adoni se găseşte la 3 km de centrul de comună, putând fi accesat de pe şoseaua internaţională E671, pe un drum de acces neasfaltat de 1km.

  Temperatura medie anuală este de 11°C , vegetaţia caracteristică este cea a stepei, cu petici de păduri. Zona mlăştinoasa existentă odinioară a fost desecată, însă pe o suprafaţă mică există şi în prezent, caracteristice fiind plante ca stuful, papura, rogozul.

  Solurile fertile permit practicarea unei culturi cerealiere active, fiind prezente şi solurile nisipoase prielnice viticulturii.

Resurse de apă

  Comuna este străbătută în partea estică de pârâul Ier, pe teritoriul comunei găsindu-se două lacuri de acumulare, apă termală de cea. 76°C cu un important potenţial turistic, însă neexploatate în prezent.

  Din întreaga suprafaţă a comunei, 224 de ha este ocupată de apă.

Arii naturale şi protejate

  Resurse:
  - la marginea comunei, la 1 km de şoseaua E 671, se întinde o suprafaţă mlăştinoasă, cu vegetaţie specifică, numită „Harty á s" potrivită pentru înfiinţarea unei rezervaţii naturale, cu peisaj tipic Văii Ierului

  Obiectiv:
  - restabilirea sistemului hidrologic iniţial al peisajului (celui de dinaintea desecării teritoriilor mlăştinoase din zonă), comuna dispunând de specialişti în acest domeniu.

Gestionarea deşeurilor

  În funcţie de sursa de producere, deşeurile se clasifică astfel: menajere; din spaţii verzi, stradale. Deşeuri industriale nu sunt, neexistând producţie industrială.

  Colectarea deşeurilor pe plan local nu este rezolvată în totalitate.

  Obiective:

  - organizarea colectării deşeurilor pe întreg teritoriu al comunei;

  - educarea ecologică a populaţiei şi iniţieri de programe pentru elevi;

  - colaborarea dintre şcoală şi autoritatea publică locală;

  - implicarea tineretului local şi a ONG- urilor existente în activităţile de curăţire a terenurilor;

  - conştientizarea importanţei colectării selective a deşeurilor;

  - elaborarea unor strategii de gestionare a deşeurilor;

  - implicarea mai accentuată a autorităţilor locale în vederea respectării normelor de salubritate, desfiinţarea locurilor ilegale de depozitare a deşeurilor;

  - valorificarea deşeurilor colectate selectiv în cazul hârtiei, sticlei, metalelor şi a ambalajelor din mase plastice şi organizarea reciclării deşeurilor, de exemplu a materialelor plastice pe plan microregional

  - cunoaşterea şi promovarea metodelor de compostare;

  - compostarea deşeurilor degradabile organice.

Date geografice lui Adoni

  Adoni este o mic ă aşezare din Érmellék , situată între Oradea şi Carei, la o distanţă de câteva kilometri de graniţa cu Ungaria. Érmellék este o regiune caracteristic ă din Partium, şi în primul rând este legat de Ady Endre, renumitul născut al satului; cine nu-i cunoaşte poezia : „Az Értől az Óceánig”.

  În Satu-Mare şi Biharia este situat acel teritoriu umed si smârcos pe care îl numim câmpia lui Ér. Această câmpie este situata într-o vale, care se întinde de la râul Crasna până la râul Barcău. Cel mai important rol în formarea văii l - au jucat râurile Crasna şi Tisa. Adâncitura covată a văii este în legătură cu strucura adâncă geologică a teritoriului. Scufundat în adânc găsim rămăşiţele munţilor Hercinice, de 250 de ani înainte. O fractură lineară din acesti munţi cu structură cristalizată distrusă se află direct sub Érmellék. Această vale pustie a luat-o în posedare pârăul Ér izvorât din pădurea Szekeres. Înaintea desecării câmplui Ér , locuitorii nu considerau apa lui Ér nici râu, nici canal, nici mlaştină însă are o perte din fiecare. Denumirea de Érpatak o întâlnim deja în secolul al XIII – lea în câteva diplome, până când Érmellék, ca nume de teritoriu apare pentru prima oar ă în secolul al XV – lea. şi Anonymus aminteşte de Érpatak ca Humusouer. În arhiva de diplome a familiei Károlyi (1338 – volumul 1, 128.1) găsim sub numele de “Erwyze fluvius”, apoi “Eer fluvius”. Numele de Érmellék ca nume de teritoriu apare întâi în arhiva de diplome în anul 1445, la menţionarea graniţelor lui Adoni , sub numele de “Ermellek terrae arabilis”. Locuitorii din Érmellék nu au o tradi ţie unică privind agricultura şi etnografia. Lucrurile care totuşi îi leagă este apa, mlaştina, şi situaţia în timpul viscolelor istorice, când aveau nevoie unul de altul. De aceea fac parte din Érlmellék şi teritoriile de pe câmpia Crasnei şi Ecsed, aşa şi cum satele din regiunile de dealuri din Tăşnad, şi teritoriile din Săcuieni şi Sălaci.

  Unicităţile ecologice lui Érmellék era stabilit pentru multe secole de aspectul mlăştinos al lui.

  Deja în secolul al XIX – lea s-a pus problema reglarii sistemului de apă. Planul era realizarea navigabilităţii canalului. Prinul Război Mondial şi criza economică ce i sa urmat au amanat planul desecării si reglării sistemului de ape. După anii 1930 s-a ridicat problema sistemului de ape, dar acum numai cu caracter local. Însă şi aceste planuri au fost nereuşite din cauza celui de-al II – lea Război Mondial. În anii 1960 Comisia Apelor de Stat a acceptat un plan general de canalizare. În anul 1965 au depus alegerea finală pentru aranjarea celor 54.181 hectare de ape lui Érmellék . Iubitorii naturii au propus amenajarea de rezervaţii naturale. Proiectanţii nu au luat în considerare această propunere, aşadar în locul rezervaţiei am câştigat 40 – 50 hectare de pământ roditor. Din păcate s-a pierdut aceea extraordinară lume a plantelor şi animalelor care au populat zona Érmellék .

  În câteva mlaştini mici stuful, rogozul şi pipirigul şi azi îşi continuă războiul. Însă kolokanul, plantul de apă caracteristică lui Érmellék a rămas doar în amintiri.

  Aceeaşi soartă a avut-o şi lumea păsărilor, care mai devreme a rivalizat cu speciile Deltei.

  S-a desfiinţat pescuitul, “vaporul” cu fundul plat s-a pus pe uscat, unul dintre cele mai importante mijloace de transport din Érmellék.