Primaria Sînmihaiu Român - www.sinmihaiuroman.ro

Judetul Timis


Sistemul de Informatii Schengen II

Istorie

Eroi comuna Sinmihaiu Roman

Istoria comunei Sinmihaiu Roman

Despre trecutul comunei ne stau puţine date la dispoziţie. Satul Sînmihaiu Român apare menţionat documentar prima oară în 1327, iar satele Sînmihaiu German şi Utvin în 1333. E cert (după prof. Ilieşiu) că în epoca stăpâniri Banatului de către turci satul există pentru că însemnările lui Marsigli din anul 1690-1700 atestă SentMihai comună în jurul Timişoarei. În conscripţia lui din 1717 St.Mihal apare cu 43 case în districtul Timişoara. Pe harta lui Mercy din 1723 găsim St.Mihall, comună locuită înspre sud de comuna Sillasch. Pe harta oficială din 1761 avem St.Michal, comuna locuită  în districtul Timişoara. Dupa Morabinszky localitatea SânMihai este o comună valahă la ˝ mile de Timişoara. Conform lui Valyi SânMihai face parte din Comitatul Timiş, proprietate camerală. După Fenyes Elek avem Sinmihaiu Român, comună valahă lângă canalul Bega la 1 si ľ ore spre vest de Timişoara cu 12 catolici, 2258 ortodocşi. Până în 1868 mare proprietar era statul. În acest an domeniul Sinmihai trece în proprietatea lui Bela Jeszenszky, notarul comitatului Timiş. Înainte de primul război mondial ca mare proprietar era şi consistorul ortodox român din Arad. Până la 1911 comună se numea Romanszentmihaly, iar de atunci până la administraţia românească Begaszentmihaly. În toamna anului 1918 soldaţii reîntorşi de pe front au avut o purtare demnă. S-a înfiinţat o gardă naţională sub comanda învăţătorului Cornel Popovici. Eroilor din primul război mondial li s-a ridicat un monument în anul 1931 pe care e fixată o inscripţie: “Întru amintirea eroilor căzuţi în războiul mondial pentru întregirea neamului românesc. Ridicat de credincioşii comunei şi sfiinţit la anul 1931”. Despre satul Utvin, încă din evul mediu apare în documentele vremii sub denumirea de “Uthwin” sau “Kis Otveny”. În registrele de zeciuială papală, apar simultan două aşezări cu acelaşi nume şi cu două sedii parohiale. În 1338 este menţionată ca localitate autorizată să ţină târguri. Seniorul feudal din comună fiind Pogany Domokoş – Dominique. De la care împăratul Sigismund de Luxemburg le-a dobândit în schimbul unor moşii ale sale de la Beregova, azi Rusia. În anul 1456 comuna intră în posesia lui Iancu de Hunedoara, dar chiar în acelaşi an fii acestuia Matei (regele de mai târziu) şi Latcu (executat mai târziu la Buda) i-au vândut lui Szilagyi Mihai de Horegsec. În anul 1540 proprietar feudal devine Olah Iakob de Utvin. În anul 1552 comitele suprem de Timiş Losonszy (cel care a capitulat în acelaşi an în faţa turcilor) îl socoteşte printre anexele Cetăţii Timişoara. De la Utvinul de astăzi mai la sud s-ar fi putut să existe o altă aşezare “Oraşi” despre care se pomeneşte în documentele emise între anii 1388-1489. Această localitate fiind în anul 1388 un domeniu a lui Szecsenyi de Luxemburg mai târziu în stăpânirea lui Iancu de Hunedoara. Se ştie că în 1552 stăpânirea otomană se extinde peste întreg Banatul, deci şi Utvinul este sub turci. În perioadă modernă, conform unui recesământ din 1910 aşezarea avea 312 clădiri, cu o populaţie de 1440 dintre care 1095 români de religie ortodoxă, 180 maghiari, 105 germani, cu o haltă pe linia ferată. În 1912 ştim că existau doi proprietari mai de seamă Mihai Acxel de Zombor şi Valentin Watz. Comuna mai dispunea şi de cărămidărie, proprietatea firmei Dunster şi Wetzler. Unul din lanuri se mai numeşte în gri popular “La piatră”. Aici se mai văd liniile fundaţiei unei vechi biserici probabil pe locul unde în Evul Mediu era vatra satului. Mai târziu numele marilor proprietari ai pământului din Uvin au fost: Olah Miclos, Mihail Oexel, baronul de Ronay, care se spune că avea un conac prezentabil şi o bibliotecă valoroasă de circa 4000 de volume. Satul Sinmihaiu German pe langa colonizarile germane ce au fost facute aici la 1717 si 1808, de unde si denumirea, este renumit prin izvoarele naturale cu apa termala. Asezarea s-a format pe ruinele satului Sillach prin venirea de colonisti germani care se numesc noua colonie Rauthendorf dupa Rauth, functionar erarial care s-a ocupat de colonizarea comunei. Vechea comuna Silas exista in Evul Mediu amintindu-se la 1462 Zylas ca proprietate a lui Nicolae Hagymas. Insemnarile lui Marsigli din 1690-1700 dau Silas langa Sanmihaiu ca localitate in jurul cetatii Timisoara. Conscriptia din 1717 are Silasch cu 40 de case in districtul Timisoara. Pe harta lui Mercy din 1723 apare Sillasch comuna locuita de neuniti. Harta lui Griselini din 1776 nu are localitatea. Se vede ca intre timp, romani vechii ei locuitori si-au parasit caminele. Fenyes Elek arata ca Sanmihaiu German sau Sanmihaiu Nou e situat langa Sanmihaiu Roman, fiind colonizat la 1808 si avand 618 catolici (germani catolici) la 1839. Domn feudal este fiscul. Necesitatile catolicilor in perioada 1833-1842 sunt deservite de o capelanie locala care la 1842 se transforma in parohie. Daca in 1839 erau 618 locuitori toti catolici, la 1850 avem 1020 locuitori, la 1870 avem 1518 locuitori, la 1880 avem 1406 locuitori din care 1386 catolici, 14 ortodocsi, 5 izraeliti, 1 reformat. Dupa 10 ani in evidente gasim 1436 locuitori din care: 1397 germani, 18 maghiari, 5 romani, 16 altii. In 1910 statisticile inregistreaza 1162 locuitori, cifra care se mentine si in 1930 populatia fiind structurata astfel: 1106 germani, 21 romani, 26 tigani, 9 altii. Germanii din Sanmihaiu German inainte de 1918 aveau 2 banci, o Uniune a agricultorilor, o Uniune a meseriasilor, o Societate de masini de treierat si un cor barbatesc. In Primul Razboi Mondial au cazut 35 de locuitori din Sanmihaiu German din care 2 romani (Adam Radu, Simion Radu) si 33 svabi. Eroilor li s-a ridicat in capela din cimitir o tabla pe care s-a imprimat numele fiecaruia.